adunáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a se aduna. Reuniune, societate (p. a petrece, a se sfătui ș. a.): a vorbi într’o mare adunare. Obșteasca adunare (rom. corect Adunarea Obștească), numele primuluĭ parlament românesc. Adunarea deputaților, camera. Adunările legĭuitoare, parlamentu. Aritm. Operațiunea pin care maĭ multe numere de acelașĭ fel se grupează într’unu singur (se reduc la unu singur). Arm. Semnalu de goarnă saŭ trompetă (în ainte și de darabană) pin care se cheamă toțĭ soldațiĭ la un loc. V. clacă.