ADĂPOSTIRE S. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; punere la adăpost, apărare, ocrotire. Pentru adăpostirea lor... zidi... și un turn de piatră. NEGRUZZI, S. I 213. ♦ Adăpost, azil, refugiu. Pe Andrei Băthory... îl ucise un săcui la care ceruse adăpostire. ISPIRESCU, M. V. 44. Codrii... au a-i da adăpostire De necazul vreunui tiran. CONACHI, P. 263.