aerobuz s. n. (av.) Avion de pasageri de mare capacitate ◊ „Asaltul aerobuzelor.” St. și tehn. 6/67 p. 30. ◊ „În U.R.S.S., s-a construit macheta în mărime naturală a unui aerobuz care va transporta 350 de pasageri, cu o viteză maximă de 950 km pe oră.” Sc. 29 VII 75 p. 8. ◊ „O competiție acerbă pentru impunerea pe piață a aerobuzelor anilor ’80.” Sc. 12 X 78 p. 6; v. și R.l. 10 III 84 p. 6; v. și airbus (din fr. aérobus; cf. engl. airbus; Graur C. 19: ◊ „Nu știu dacă există aerobuz, dar nu m-aș mira prea tare dacă l-aș găsi undeva”; DN3)