AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. Gîgîlicea Ionel, care făcea pe aghiotantul lui Grigoraș, venea fugind de-i scăpăra opincuțele și vestind că «vin soldații!». BUJOR, S. 172. După cîteva zile de ședere în Cotroceni, unde venea tot orașul să ne vadă și să ne aducă hrană, într-o noapte veni un aghiotant al lui Omer-Pașa, cu șapte trăsuri brașovene, și ne anunță că este ordin să plecăm îndată. BOLINTINEANU, O. 263. – Pronunțat: a-ghi-o- și a-ghio-.