AGURIDĂ s. f. Strugure necopt, foarte acru. Hățișurile, carpenii de aguridă, astupau cărările. VISSARION, B. 98. Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, V. 36. Văzu struguri, unii copți... alții aguridă. ISPIRESCU, L. 146. Se face agurida miere, se zice cînd cineva s-a îmbunat pe neașteptate. Încetul cu încetul se face agurida miere (= cele mai grele treburi sînt duse la bun sfîrșit cu răbdare și cu stăruință).