ajuta [At: COD. VOR. 32 / V: (reg) agiu~ / Pzi: ajut / E: lat adjutare, it ajutare] 1-2 vtr A (se) servi (de cineva sau de ceva) ca ajutor Si: (rar) ajutora (1-2), (rar) ajutori (1-2). 3-4 vtr A(-și) da ajutor. 5-6 vt (Înv; îe) A-l ~ pe cineva puterea (sau capul, mintea etc.) A avea capacitatea fizică (sau intelectuală) de a face un anumit lucru. 7 vt (Îe) Așa să-mi ~te Dumnezeu! Formulă cu care se încheie depunerea unui jurământ. 8 vt (Pfm; îe) Doamne-~tă! Formulă de invocare a divinității la începutul unei acțiuni. 9-10 vt (Îae) Situație favorabilă în (evoluția unei acțiuni sau în) starea cuiva. 11 vt (Îae) Bun mers al treburilor. 12 vt (Îe) A-i da tot cu Doamne-~tă A sili pe cineva să facă un lucru. 13 vt (Irn; îs) Doamne-~tă Bătaie. 14 vt (Îas; ccr) Lovitură. 15 vt (Îas; ccr) Ciomag. 16 vt (Îe) Mai de Doamne-~tă Mai bun. 17 vt (Jur; înv) A ocroti. 18 vi (Înv) A fi de folos.