ALARMARE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei; alarmă. V. panică. O clipă de distracție, uitarea unui nume îi dădeau fiori de spaimă și toată figura lui lua o expresie de neliniște și de alarmare, ca-n fața unei mari primejdii. VLAHUTA, O. A. III 195.