ALCĂTUIALĂ (pl. -ieli), sf. 1 Felul de a fi al unui lucru, întocmire: mintea noastră nu este în stare să afle toată alcătuiala acestei lumi ¶ 2 Lucru rezultat din împreunarea mai multor părți deosebite, un tot de clădire, etc.: în vîrful satului este o ~ pe care Sărăcinenii o numesc biserică (SLV.) [alcătui].