Definiția cu ID-ul 891587:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALDE art. invar. (Popular și familiar, precedînd de obicei nume de persoane – la sg. sau la pl. – considerate ca exponente ale unui grup, ale unei categorii) l. (De obicei precedat de partitivul «de», în forma de-alde sau d-alde) Oameni ca...; (uneori cu sens peiorativ) specimene de felul..., de tagma... În Divanul «ad-hoc» din Moldova erau boieri de toată mîna... și mai învățați și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. între aceștia din urmă erau de-alde bătrînul Alecu Forăscu, poreclit și Taloloi. CREANGĂ, A. 152. De pe la de-alde Chiosea ieșeau dieci de vistierie și calemgii; la de-alde el au învățat să scrie romînește logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Momuleanu etc. GHICA, S. A. 72. ◊ (Precedînd pronume) Să stea de vorbă cu alde voi. GALAN, Z. R. 188. Am mai văzut deunăzi... un cioflingari de-alde tine. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Mai rar, precedînd substantive care nu sînt nume de persoană) Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr... îl primiră cu mare bucurie. ISPIRESCU, L. 48. Seara îl apuca prin păduri, ucigînd și stîrpind alde pasări cobitoare, ce se arăta numai prin întuneric. ODOBESCU, S. III 181. Așa, cinstite părinte, păcatu-mi mărturisesc... De-alde sărbători... nu știu de le-oi fi păzit. PANN, P. V. I 138. ◊ (Precedînd forma feminină cu sens neutru a pronumelor demonstrative) Lucruri, întîmplări de felul... Oho, și cu de-ald-astea umblă? PAS, L. I 146. Nu mă sperii tu cu de-alde-aceste, demon spurcat ce ești! CREANGĂ, P. 59. 2. (Precedînd nume proprii de persoană) Cei din familia, din casa, din jurul cuiva; ai lui... Mai sosesc de la Cîrloman, la nuntă, verii mamei, alde Ciurea. STANCU, D. 177. La alde Gherghina acasă, fetele începuseră a face gură. BUJOR, S. 99. ◊ (Precedînd nume de rudenie) Unde te duci, Ioane? – Mă duc la alde nașa.. 3. Termen de reverență (precedînd un nume propriu, un nume de rudenie sau un alt termen de reverență). Nea Mitralie, ai întîlnit pe ale drumuri pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. Nu voi să plece alde neică pînă nu m-o ierta. CARAGIALE, O. I 266.