Definiția cu ID-ul 1331841:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALERGĂTOR l. adj. 1 Care aleargă 2 Harnic: Am nevastă, frățioare, iute și alergătoare (ȘEZ.) 3 🏚 Piatră alergătoare (HASD.), piatra de deasupra a morii, care se învîrtește. II. ALERGĂTOR sm. 1 Cel care aleargă, curier; sfatul zeilor găsi cu cale să trimită pe Mercur, ~ul lor (ISP.) 2 pl. Cei cari în jocul „de-a mingea în opt” aduc mingea celor ce o prind (PAMF.). III. ALERGĂTOARE sf. 1 Alergare de cai: cai de ~ (ODOB.); loc de alergare: cerbii intră în ~ și sînt urmăriți de vînâtori (ODOB.) 2 Unealtă de lemn care servește la urzirea pînzei; pe ea țărancele așează mosoarele cu tort și, ținînd-o în mînă, aleargă de urzesc pînza împrejurul casei sau pe niște pari așezați la o depărtare potrivită cu numărul coților ce trebue țesuți (🖼 70); uneori alergătoarea e fixă și firele sînt duse din ea pe niște pari (🖼 71) 3 🏚 Piatră alergătoare, la moară 4 Alergătoare pl. 🐦 Ordin de păsări cu aripi nedesvoltate, așa că nu pot sbura; au gît lung, picioare lungi puternice, cu care aleargă foarte repede, precum: struțul, casoarul, etc.; se găsesc mai ales în emisfera de sud.