ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ Fig. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ Tranz. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.