allegro (cuv. it., „vesel, voios”) 1. (în sens originar) Indicație de expresie, care a devenit indicație de tempo (2) și care desemnează o mișcare repede. Deseori, pentru precizie, a. este însoțit de un termen de expresie (ex. a. giocosso*, a. ma non troppo*, a. assai*, a. con brio* etc.). Abrev.: Allo. 2. Substantiv ce definește acea parte a unei sonate*, simfonii*, concert (2) etc., de obicei întâia, scrisă în formă de sonată și care poartă în majoritatea cazurilor aceată indicație de tempo.