ALOCAȚIE, alocații, s. f. Sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un scop anumit; alocare. An de an statul democrat-popular sporește alocațiile pentru asigurările sociale, pentru construirea de școli, cămine, creșe, spitale, locuințe muncitorești etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598. ♦ Ajutor în bani. Această asigurare cuprinde... alocație pentru perioada însărcinării și a nașterii. SAHIA, U.R.S.S. 109. – Pronunțat: -ți-e.