ALTFEL adv. 1. În alt chip, altcumva. Acela era oleacă mai chipos și altfel îmbrăcat. CREANGĂ, P. 148. Să-l vedeți pe cal, veți judeca altfel. NEGRUZZI, S. I 40. (Precedat de prep. «întru» sau» de») Ascunde-te, Romeo, că-ntr-altfel ești pierdut. MACEDONSKI, O. II 151. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. Altfel de stofă mai aveți? ◊ Loc. adv. De altfel (cu nuanță adversativă, introducînd o propoziție nouă sau servind ca întărire a unei idei) = de altminteri, însă, cu toate acestea, pe lîngă acestea, în plus, încolo. De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. ◊ (Adjectival, precedat de adv. «mai») Prea ești întunecată în straiele astea... Vreau ceva mai altfel. DELAVRANCEA, A. 86. Eu te socoteam mai altfel. ISPIRESCU, L. 42. 2. Dacă nu, în caz contrar, altminteri. Să le stingem sămînța [ciocoilor]... altfel nu scăpăm, altfel ne chinuie mai rău. DUMITRIU, B. F. 68. Noroc... că era o fată robace și răbdătoare, căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei. CREANGĂ, P. 283.