altoi² vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui², (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.