AMEȚITOR, -OARE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Un nor amețitor veni și se puse pe ochii mei. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine. NEGRUZZI, S. I 54. (Adverbial) Cerul era înalt, soarele blînd, orizontul amețitor de vast. C. PETRESCU, R. DR. 160.