AMĂGI (-ăgesc) I. vb. tr. 1 A înșela prin vicleșug, prin ademeneli, prin făgăduințe, prin minciuni: Așa ne poartă lumea, așa ne amăgeaște, Așa ne înșală, surpă și batjocoreaște (M.-COST.); proverb: îl amăgește Dumnezeu din zile, mult se mai trudește, se luptă cu moartea (ZNN.) ¶ 2 A face pe cineva să creadă ceva greșit, un lucru neadevărat: calicul ăsta este un deșuchiat care a venit aci să ne amăgească (ISP.) ¶ 3 A îndemna spre rău, a duce în ispită ¶ 4 A scoate din minți (o femeie), a seduce ¶ 5 A călca credința conjugală, a fi necredincios. II. vb. refl. A se lăsa a fi înșelat, ispitit, ademenit de ceva: s’amăgește cu nădejdea că ogoru-i va scăpa (NEGR.) [lat. *ammagire < gr. μαγεύω].