anagnost, anagnoști s. m. 1. Treaptă a clerului inferior mai mică decât cea de ipodiacon, menționată începând din sec. 2; lector, citeț, psalt. ♦ Persoană (de obicei băiat) care face diferite servicii în biserică. 2. Sclav în Roma antică, însărcinat să facă servicii stăpânului său. – Din fr. anagnoste (< gr. anagnostis).