Definiția cu ID-ul 405688:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
anahoret (anahoreți), s. m. – Pustnic. – Var. (înv.) anahorit. Ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν „a se îndepărta”. Sec. XVII. Fonetismul a fost introdus în sec. XIX, pe baza fr. anachoréte și a pronunțării erasmice a cuvîntului gr.