ANALOGIE, analogii, s. f. Asemănare parțială, potrivire între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. Poetul face o frumoasă analogie între sentimentul dragostei pentru mama iubită și cel al dragostei pentru patria iubită. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 3/5. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte și toate celea din ea scăzute în analogie. EMINESCU, N. 31. Avem de gînd a cerceta prin ce curioasă analogie de fapte, de idei și de imagine vechiul zeu latin al ploilor, Jupiter Pluvius... aduce așa de mult cu lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228. ♦ Asemănare parțială, de formă sau de conținut, a două elemente de limbă, care determină schimbarea unuia dintre elemente sub influența celuilalt; modificare analogică. «Mănușă» devine, în unele graiuri, «mînușă», prin analogia cu «mînă».