ANAPODA adv. Pe dos, de-a-ndoaselea, în dezordine; în altă direcție decît trebuie. Sus, într-o fereastră, s-a ivit un cap cu coade roșcovane, adunate anapoda într-o basma pestriță. GALAN, Z. R. 9. Apoi dă! cum n-or merge trebile anapoda, dacă nime n-a voit să m-asculte? ALECSANDRI, T. 124. ◊ (Adjectival, invariabil) Un om anapoda. ◊ El întoarce căruța fără să se uite la mine, o ia pe-un drum anapoda și se duce. PREDA, Î. 92. Urmînd drumul vechi [al criticii]... vom face ceva anapoda. GHEREA, ST. CR. I 40. ♦ În neștire, la întîmplare, orbește. Eram șapte-opt pe terasă... Coboram anapoda treptele tocite spre canal. CAMIL PETRESCU, T. II 225. Chiar și porcii trîndavi se iuțiră, pornind-o anapoda, guițînd. DELAVRANCEA, S. 198. – Variantă; (regional) anapăda (CREANGĂ, A. 53) adv.