ANTERIORITATE. Subst. Anterioritate, preexistență, precedență, antecedență (rar). Preludiu; prolog. Premisă. Preîntîmpinare, anticipare, anticipație. Antecedent, precedent. Preliminarii, preambul. Ajun, preziuă. Avanpremieră. Prioritate. Precursor, premergător, predecesor, înaintaș, antecesor, pionier (fig.). Ante- (antecalculație, antedată, antedeviz etc.). Pre- (preaviz; preistorie; prevestitor; prezicător etc.). Adj. Anterior, precedent, antecedent, premergător, preexistent; prealabil, preliminar. Anticipat. Antum. Ante- (antebelic; antediluvian; antemeridian etc.). Pre- (preistoric; prerevoluționar; preșcolar etc.). Vb. A anticipa, a preceda, a premerge, a preexista. Pre- (a prevedea; a premedita; a predetermina; a prestabili; a preîntîmpina; a precugeta etc.). Ante- (a antedata). Adv. Înainte, înainte de vreme, înainte de termen, înainte vreme, mai înainte; devreme, prea devreme, prematur, timpuriu, de timpuriu; în ajun, în preajma, în (din) preziua; în prealabil; dinainte, de dinainte; deja, apriori; din vreme, mai înainte, cu anticipație, (în mod) anticipat. V. timp, trecut.