antirachetă adj. inv. Îndreptat împotriva unei rachete ◊ „[...] specialiștii Pentagonului au încheiat deja pregătirile pentru testările sistemului anti-rachete și anti-satelit [...]” R.l. 13 III 84 p. 6. ◊ „[...] o rachetă antirachetă cu rază scurtă de acțiune [...] a pulverizat în aer, în plin zbor razant, un Exocet din prima generație.” R.l. 20 XII 84 p. 6; v. și 5 III 81 p. 6; v. și anti-antirachetă (1967) (din anti- + rachetă, după fr. antiengin, antimissile; PR 1967, DMN; DEX-S)