antistie, antistii, s.f. (arh.) Organ executiv de conducere a comunelor (sec. XIX); consiliu local: „Atitudinea rău-voitoare a antistiilor comunale…” (Câmpeanu, 2016). ■ Termen viu în Maram. din dreapta Tisei, la începutul sec. al XXI-lea. – Din antiste „primar comunal” + suf. -ie (MDA).