antreu, -uri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Cf. fr. entrée (DER, DEX).