apatie sf [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 113/ Pl: ~ii / E: fr apathie, lat apathia] 1 Stare sufletească a unui om, pe care nimic nu-l poate mișca Si: nepăsare, nesimțire, lipsă de energie Cf indolență. 2 (Flz) Ideal moral, la stoicii antici, care consta în înăbușirea oricărei pasiuni.