apel sn [At: (a. 1774) URICARIUL I, 183 / Pl: ~uri / E: fr appel] 1 Chemare. 2 (Pex) Rugăminte. 3 Invocare. 4 (Îe) A face ~ Ia... A apela (1). 5 (Spc) Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 6 (Pex) Lista cu membrii unei colectivități constituite. 7 (Jur) Adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima instanță. 8 (Jur; îe) A face ~ A intenta recurs (contra unei sentințe date de o instanță) la instanța superioară. 9 (Jur; îs) Fără ~ Fără drept de recurs. 10 (Jur; îs) Curte de ~ Instanță judecătorească superioară tribunalului care judecă, în a doua instanță sau în recurs, litigii soluționate de o instanță inferioară.