APLECARE s. 1. culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, povirnire. (~ unei construcții.) 3. înclinare, lăsare, strîmbare. (~ gardului.) 4. aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 5. acuitate, aptitudine, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.) 6. dispoziție, înclinare, înclinație, pornire, tendință. (~ de a exagera.)