2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOLOGETICĂ S. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau de justificare neîntemeiată a unei idei, a unei doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine.
APOLOGETICĂ s. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau justificare neîntemeiată a unei idei, doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine. – Fr. apologétique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOLOGETICĂ s.f. 1. Ramură a teologiei care are ca scop justificarea religiei creștine și care se ocupă cu respingerea atacurilor îndreptate împotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apără, se justifică sau se înfrumusețează în mod neîntemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologétique, it. apologetica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGETICĂ f. Ramură a teologiei, care are ca obiect apărarea religiei creștine. [G.-D. apologeticii] /<fr. apologétique, lat. apologeticus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologetică f. partea teologiei care combate atacurile în contra religiunii creștine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGETIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine prin argumente raționale și istorice. – Din fr. apologétique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apologetic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr apologetique, lat apologeticus] 1-2 a Care constituie o apologie a ceva (sau a cuiva). 3 a De laudă. 4 sf Ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului împotriva atacurilor ce i se aduc acesteia. 5-8 sf (Fig) Glorificare (servilă și interesată) a cuiva (sau a ceva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*APOLOGETIC l. adj. Care are de scop să apere, să laude pe cineva care cuprinde o apologie: discurs ~ II. *APOLOGETICĂ sf. ⛪ Ramură a teologiei care se ocupă cu apărarea doctrinelor creștine împotriva atacurilor aduse de vrăjmașii lor [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APOLOGETIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine. – Din fr. apologétique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APOLOGETIC, -Ă, apologetici, -e, adj. Care conține o apologie, care ține de apologie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOLOGETIC, -Ă, apologetici, -e, adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. – Fr. apologétique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOLOGETIC, -Ă adj. Care conține o apologie; de apologie. [Cf. fr. apologétique, lat. apologeticum, gr. apologetikos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGETIC, -Ă I. adj. care conține o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOLOGETIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apologie; propriu apologiei. /<fr. apologétique, lat. apologeticus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologetic a. care conține o apologie: discurs apologetic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apologétic, -ă adj. (vgr. apologetikós). De apologie: discurs apologetic. S. f., pl. ĭ și e. Acea parte a teologiiĭ care apără creștinizmu de atacurĭ. Adv. În mod apologetic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apologetică s. f., g.-d. art. apologeticii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apologetică s. f., g.-d. art. apologeticii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apologetică s. f., g.-d. art. apologeticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologetic adj. m., pl. apologetici; f. apologetică, pl. apologetice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apologetic adj. m., pl. apologetici; f. apologetică, pl. apologetice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apologetic adj. m., pl. apologetici; f. sg. apologetică, pl. apologetice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APOLOGETIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APOLOGETIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
apologetic, -ă, apologetici, -ce adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de o apologie. 2. S. f. Apărare sau justificare a unei idei, doctrine, orânduiri sociale etc. 3. S. f. Ramură a teologiei sistematice care are ca scop apărarea și justificarea credinței creștine împotriva adversarilor prin probe raționale sau argumente logice; a fost inițiată în sec. 2-3 de către Iustin martirul și filozoful Origen, Tertulian ș.a. – Din fr. apologétique (< gr. apologhitikos).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
apologeticăsubstantiv feminin
- 1. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine prin argumente raționale și istorice. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- apologétique DEX '09 DEX '98 DN
apologetic, apologeticăadjectiv
- 1. Care conține o apologie, care ține de apologie. DEX '09 DLRLC DNsinonime: panegiric
etimologie:
- apologétique DEX '09 DLRLC