APOPLEXIE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. V. dambla. Apoplexie cerebrală. ◊ Unchiu- tău Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare. CARAGIALE, O. II 145. ◊ (Învechit) Apoplexie trăsnitoare v. trăsnitor.