APRIAT, -Ă, apriați, -te, adj. (învechit) Limpede, deslușit, lămurit. Lucrurile... se pot tîlcui cu cuvinte apriate. ȚICHINDEAL, F. 420. ◊ (Adverbial) Ochii lui [Horia] vedeau apriat muncile groaznice ce aveau îndată să-l ajungă. ODOBESCU, S. III 545. – Pronunțat: -pri-at.