APRINZĂTOR I. adj. 1 Care aprinde: aduseră... rășină și alte materii aprinzătoare (BĂLC.) ¶ 2 Care se aprinde ușor, care ia foc cu ușurință. ¶ 3 Pr. ext. pop. 🩺 Boală aprinzătoare, boală care produce inflamațiuni. II. ‡sm. Cel ce aprinde lumînările: un aprindzătoriu de luminele svîntului să ’nvățasă a fura făcliile (DOS.). III. APRINZĂTOARE (pl. -tori) sf. 1 Trans. Chibrit ¶ 2 Mic aparat (mai adesea de buzunar) cu care se poate produce o flacără pentru aprins țigara (🖼 164) [aprinde].