apród m. (ung. apród, copil, paj, ucenic). Vechĭ. Fecior de boĭer care împlinea pe lîngă domn serviciu de paj și scutier (numit și aprod de curte, care, împreună cu copiiĭ de casă, formaŭ garda domnească). Maĭ pe urmă, incasator, perceptor (numit și aprod de tîrg). Agent care-ĭ aducea la judecată pe împricinațĭ (numit și aprod de divan). Azĭ. Ușier pe la judecătoriĭ și prefecturĭ (pe la autoritățile judiciare și administrative). V. dorobanț.