APROVIZIONARE, aprovizionări, s. f. 1. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. prin măsuri adecvate. Aprovizionarea orașelor cu produse agricole și a satelor cu mărfuri industriale s-a îmbunătățit considerabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 147. 2. Serviciu al unei întreprinderi sau al unei instituții, care se ocupă cu procurarea materialelor, utilajului, alimentelor etc. L-am găsit... în căruța aprovizionării. SAHIA, N. 119. – Pronunțat: -zi-o-.