ARANJARE. Subst. Aranjare, aranjament, ordonare, rînduire, rînduială, orînduire, orînduială, dispunere, înșiruire, punere în ordine, regularisire (înv.), organizare; potrivire, potriveală, (pop.), ajustare, reglare, reglaj, sincronizare, armonizare, coordonare, aliniere. Așezare, orînduire, sistematizare, structurare. Regrupare, reajustare, restructurare. Reglementare, regularizare. Grupare, sortare, clasificare, clasificație (rar), seriere (rar), categorisire, clasare, catalogare, inventariere. Planificare, plănuire. Standardizare, omogenizare, uniformizare; raționalizare. Structură, sistem, ordine, ierarhie. Orînduitor (înv.). Nomenclator, nomenclatură. Indice. Taxonomie. Clasificator; coordonator, organizator, senator. Adj. Aranjat, ordonat, rînduit, orînduit, pus în ordine, sistematizat, seriat (rar), organizat; regulat, regular (înv.), potrivit; coordonat; planificat, plănuit; uniformizat. Structural, sistematic. Organizator, organizatoric, regulator, coordonator. Vb. A aranja, a ordona, a orîndui, a rîndui, a face ordine, a dispune, a pune (a face) orînduială, a pune în ordine, a rostui, a regula, a regularisi (înv.); a sistematiza, a organiza; a potrivi, a ajusta, a regla, a sincroniza, a coordona. A reașeza, a regrupa, a reajusta, a restructura; a reglementa, a regulariza. A grupa, a sorta, a clasifica, a seria, a clasa, a categorisi (fam.), a cataloga, a inventaria. A planifica. A standardiza, a omogeniza, a uniformiza. Adv. În ordine; (în mod) sistematic, cu orînduială. V. clasificare, formă, relație, structură.