ARCAN (pl. -ane) sn. 1 Funie lungă ce se aruncă, făcîndu-i-se un laț, asupra cailor sălbatici ca să-i prindă; în vechime se întrebuința și ca armă ofensivă: Mînz ce fuge ca șolcanul, De nu-l prinde nici ~ul (ALECS.-P.); în vremile trecute, se întrebuința arcanul pentru a prinde pe tinerii ce urmau să servească ca ostași: pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu ~ul (CRG.); de aci: a prinde pe cineva cu ~ul, a-l aduce să stea silit într’un loc ¶ 2 Laț ¶ 3 Joc popular, un fel de horă: ~ul e un joc ce-l joacă numai flăcăii (VOR.) [tc.].