ARCUIT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46. Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78 ♦ (Rar, despre construcții) Prevăzut cu arcade. Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88.