ardelean, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. Locuitor din Ardeal: „Că noi altu' ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u' ardelean” (Papahagi, 1925: 219). ■ (onom.) Ardelean, nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Ardeal + suf. -ean. ■ „Ardeal este, din punct de vedere etimologic, maghiarul Erdély, care vine la rândul său din erdö ”silva„. Numele curat românesc, înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi fost Codru, pe care ungurii așezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc Erdély, iar românii s-au mulțumit a împrumuta traducerea” (Hasdeu).