ARGĂȚEL, argăței, s. m. Diminutiv al lui argat. Am tare multe trebi pe capul meu, și, numai cu un argăței ce-l am de-abia pot dovedi. CREANGĂ, P. 169. Iar un argăței, Tînăr, voinicel, Pe loc s-apuca De se încerca, Dunărea trecea. ALECSANDRI, P. P. 122. – Variantă: (regional) hărgățel (SBIERA, P. 187) s. m.