ARMISTIȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare prin înțelegerea părților beligerante. Victoria de la Izmail a generalului Suvorov, urmată de alte victorii în nordul Dobrogei, silesc pe turci să semneze un armistițiu la Galați (1791). IST. R.P.R. 258. – Variantă: (învechit) armistiție (BĂLCESCU, O. II 150) s. f.