Definiția cu ID-ul 449686:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMONICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica)