armăsărel sm [At: HEM 1690 / V: hăr~ / Pl: ~ei^[1] / E: armăsar + -el] 1-4 (Șhp) Armăsar tânăr (1-4) Si: armăsăruș (1-2). 5 (Mol; la car; îf h~) Cuiul mai gros, aproape de jug, care prinde cătușa de proțap (împreună cu alte câteva cuie mai mici) și se prelungește până la pământ pentru a ține jugul ridicat. corectat(ă)