Definiția cu ID-ul 1289064:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
arneu, arneuri, (arnău, herneu, hereneu, ierneu), s.n. (reg.; înv.) Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză) la căruțe; corfă, prelată; „acoperământ pentru care, în contra ploilor și a soarelui” (Glosar, 1949). – Din magh. ernyõ „umbrelă, coviltir” (DER, DLRM, MDA).