AROMEALĂ s. f. (ȚR) Amăgire, ispită, seducere. [Sf. Mina]... nu putu răbda arumeala idolilor, ci s-au suit la munte... cu rugăciuni. PROLOG. Diavolul viind la sfînta muceniță în aromeală [= cu scopul de a o amăgi], încă spînzurată pe cruce fiind, îi da un păhar plin de miiare cu lapte. MINEIUL (1706). Etimologie: aromi + suf. -eală. Cf. smomeală.