artificiu sn [At: CR. I, 274 / V: (înv) ~iție / P: ~fi-ciu, (iuz) ~ți-e / E: fr artifice, lat artificium] 1 (Înv) Artificialitate (2). 2 Procedeu ingenios folosit pentru a îmbunătăți sau a înfrumuseța realitatea. 3 (Pex) Podoabă inutilă în care se simte artificialitatea (4). 4 (Îs) ~ de calcul Procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă. 5 Argument specios în susținerea unei teze, unui raționament. 6 (Liv; pex) Șmecherie. 7 Amestec de substanțe chimice și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase în scop decorativ etc., prin aprindere producând o lumină vie (frumos colorată). 8 (Lpl) Sârmă scurtă pe care se află artificii (7) care aprinse ard decorativ împrăștiind scântei.