arădui, arăduiesc, v.i.r. (reg.) A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „...n-au ploatu pănă în luna lui iunie 18 zile și atunci s-au arăduitu ploile și tăt au ploatu pănă la Sănpetru...” (Socolon, 2005: 257; doc. din 1808). (Trans., Maram.). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (DER, DLRM, MDA).