ASCUNDE (ascund și ascunz, perf. ascunsei, part. ascuns) l. vb. tr. 1 A pune pe cineva sau ceva într’un loc unde să nu poată fi văzut, unde n’ar putea fi ușor găsit: să te ascundem aici, că de te va vedea mama noastră, te înghite de bucurie (ISP.); a ascuns banii în pămînt ¶ 2 A nu lăsa să se cunoască, să se știe, să se afle, să se vadă, a tăinui: a-și ~ numele, vîrsta, gîndul. II. vb. refl. 1 A se duce, a se retrage într’un loc tainic unde nu poate fi ușor găsit sau văzut: s’a ascuns după ușă; fig.: luna s’a ascuns după nori; proverb: se ascunde după deget, se zice despre cineva care crede că alții nu-l văd, nu-l înțeleg cînd face ceva, pe cînd în realitate se înșală, sau despre cineva care caută să se apere invocînd motive, scuze slabe, puțin serioase ¶ 2 fig. A se ~ (de cineva), a nu da pe față cuiva, a-i tăinui ceea ce gîndește, cele ce are de gînd să facă, etc.: Unde-ai fost, leliță, unde? Spune, nu te mai ascunde (IK.-BRS.) [lat. abscondĕre].