ASENTIMENT s. n. (În legătură cu verbele «a avea», «a cere», «a da» etc.) Învoire cu felul de a vedea sau de a proceda al altuia. V. consimțămînt. A cerut asentimentul responsabilului de grupă. ◊ Loc. adv. Cu asentimentul cuiva = cu aprobarea, cu consimțămîntul cuiva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a gîndi, a proceda în conformitate cu dorința sau cu felul de a vedea al cuiva.