ASISTENȚĂ s. f. Faptul de a asista. 1. Prezență (într-un loc). Ieri după amiazăzi a avut loc înmormîntarea... în asistența unui public puțin numeros. EMINESCU, N. 136. ♦ (Concretizat, cu sens colectiv) Persoane care asistă, care sînt de față (la ceva). Întreaga asistență s-a ridicat în picioare. 2. Sprijin, ajutor. Regimul nostru de democrație populară, atît prin asistența medicală gratuită cît și prin îngrijirea specială din casele sanatoriale, dovedește grija mare față de om, față de constructorul vieții noi. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 10. ◊ Asistență socială = serviciu de ajutorare materială a celor deveniți inapți pentru muncă. În bugetul Republicii Populare Romîne sînt prevăzute alocații speciale pentru asistența socială. ▭ Asistență mutuală v. mutual.