ASUPRA I. prep. (constr. cu genitivul), ASUPRĂ (des întrebuințat în limba veche, păstrat astăzi mai ales în construcțiunile cu pron. aton: asupră-mi, asupră-ți, asupră-i, asupră-și, asupră-ne, asupră-vă, asupră-le) ¶ 1 (Arată locul, direcțiunea) ‡Pe: hiarăle cîte sînt asupra pămîntului (BIBL.); (așezat, pus) peste: asupra acestor canaluri sînt 360 poduri de piatră (C. RAD.); (a pune. a arunca, a asvîrli, etc.) peste: Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie (EMIN.); (a-i veni, a-i cădea, etc.) peste (vorb. de un necaz, o nenorocire, o primejdie): acea nevoie ce le venise asupră (GR.-UR.); (a trimite) peste (vorb. de o pedeapsă cerească): le trimise Dumnezeu osîndă asupră (GR.-UR.); (a face o acțiune dușmănoasă, a fi cu dușmănie) împotriva: atîtea tirănii ce făcea Atila asupra creștinilor (N. COST.); (a merge, a porni, a purcede, a se ridica, a veni, etc. cu oaste) împotriva: merse asupra lui cu războiu (ISP.); (a se arunca, a sări, a năvăli cu mînie, cu dușmănie) peste, pe, spre, la, împotriva: un lup... se năpusti asupra ei (ISP.); (a îndrepta o armă, a arunca cu ceva) în, spre, împotriva: asupra acestui oraș s’au aruncat cele dintîiu obuze turcești (VLAH.); (a cîrti, a se jelui) împotriva: începură a băga multe bule asupra lui Ferhat (BĂLC.); (a-și îndrepta, a-și aținti ochii, privirile) spre, la: avea niște ochi sgîiți de lovea pe om fulgerătura cînd se uita asupră-i (ISP.); (a-și întinde autoritatea, a avea putere) peste, pe: întinzînd cuprinsul său și asupra acelei împărății (ISP.) ¶ 2 (Exprimînd o acțiune reciprocă) Față de, către (cu privire la firea, la persoana cuiva): n’am nici o înrîurire asupra lui ¶ 3 (Arată obiectul de care se vorbește, despre care se scrie, etc.) Despre, cu privire la: nu ne-am putut înțelege asupra acestei chestiuni ¶ 4 A lua asupră-și, a lua pe seama, pe socoteala sa ¶ 5 ‡Asupră de, loc. prep. Mai sus decît; mai presus de; asupră de aceea, afară de aceea, pe lîngă aceea ¶ 6 ‡ Pre asupră de, mai sus decît ¶ 7 ‡ De asupră, loc. prep. De pe, de peste ¶ 8 De-asupra 👉 DEASUPRA. II. adv. 1 ‡Deasupra: iară eu mă voiu duce cu această haină ce am asupră (PAL.) ¶ 2 ‡Mai asupră, mai mult ¶ 3 Cu asupră loc. adv. Cu prisos, peste cît trebue, cu dobîndă ¶ 4 Mai cu asupra, ‡mai cu (de) asupră, mai mult, mai din belșug, peste așteptarea cuiva [lat. ad-supra].